Scrisoare către oricine

Publicat la June 28, 2017

Drag oricine,Crowd-People-Walking-Business-Blurry

Viața ne oferă lupte mai grele și mai ușoare, dar ceea ce e relevant e felul în care le depășim. Nimeni, nimeni nu are dreptul să minimizeze suferința cuiva, doar pentru că nu i se pare îndejuns de mare ca să fie luată în calcul. Știu că suferi. Știu că te doare. Că lacrimile curg șiroaie. Sau că uneori ai vrea să plângi, dar izvorul din tine a secat. Știu că te simți singur. Chiar și printre oameni. Că uneori zaci ca o moluscă, vrând să faci atâtea și sfârșind prin a nu face nimic. Aș vrea să spun că te înțeleg, dar nu știu dacă o fac, fiindcă luptele noastre sunt diferite. Pot spune doar că am experimentat și eu durerea și asta mă face să fiu conștientă de faptul că mulți oameni din jurul meu suferă fără ca măcar să îmi pot da seama de asta.

Am învățat de-a lungul timpului că suferințele noastre sunt diferite și probabil nu le înțelegem, dar indiferent de durerea pe care o purtăm în suflet și-n trup, soluția e una universală. Dumnezeu! Poate Dumnezeu ți se pare la o distanță nesfârșită. Că are urechile închise. Că nu te vede. Așa am crezut și eu o vreme, până am realizat că de fapt ochii mei erau închiși, urechile mele astupate și inima împietrită. Dumnezeu e cel mai bun prieten pe care poate cineva să-L aibă. E mereu acolo, când toți pleacă. Și El își face timp să asculte. Să înțeleagă durerile tale. Pentru că în fața Lui nicio durere nu-i prea mică sau prea mare. E doar durere. Și El o înțelege, pentru că o experimentează mereu. Unii nu-L vorbesc de bine. Alții-L resping. Și câțiva Îl acceptă cu mare drag. Exact așa cum se întâmplă și în viețile noastre, cu oamenii din jurul nostru. Tocmai de aceea El e cel mai potrivit pentru a-I spune cum te simți, cum te fac ceilalți să te evaluezi, cum piere încrederea în tine, cum nu mai vezi soluții, cum drumurile par că nu duc nicăieri. Astfel, vei fi sigur că indiferent de cât de goală de oameni va fi lumea ta, mereu va fi plină de Dumnezeu.

Da, înțeleg că poate nu vrei să auzi nimic din toate astea. Că ești prea adâncit în durerea ta ca să crezi că soluția asta chiar există și poate să funcționeze. Dar, crede-mă, cu timpul lumina începe să se vadă printre toate crăpăturile și cicatricile din suflet. Și atunci vei înțelege, vei știi că valoarea ta nu e definită de oameni, de ceea ce cred alții despre tine, ci de identitatea pe care o ai în Hristos. Iar identitatea pe care o avem în El e cerească, fiindcă suntem destinați pentru a deveni sfinți. Iar oamenii care caută sfințirea, chiar dacă se mai împiedică uneori, sunt frumoși. Frumoși chiar și cu lacrimi în ochi. Chiar și cu lupte pierdute. Sunt binecuvântați cu o inimă care să simtă atât de profund ceea ce li se întâmplă. Și mai apoi să fie capabili să împărtășească experiența pentru a fi de folos altora care poate bătătoresc același drum.

Așa că, drag oricine, lasă lacrimile să curgă. Lasă durerea să se manifeste. Dar nu te lăsa niciodată de Dumnezeu. Ține-te tare de El și pune-te în mâna Lui, chiar dacă simți că nu mai ești un întreg, ci numai cioburi. Ești prețioas și important. Mai ales pentru El, dar și pentru noi, ceilalți oricine din lumea asta.

Te îmbrățișez cu brațele unui om care a cunoscut durerea și a depășit-o datorită lui Dumnezeu. Să ne întâlnim curând pe plaiuri pământești și cerești!

Cu speranță,

un alt oricine

Photo: www.bugout.news

Share Button