Pufoșenia și luptele ei

Publicat la May 26, 2016

IMG_20160131_090230M-am născut grasă. Am fost cel mai mare și dolofan copil al mamei mele, iar la naștere am cântărit 4 kilograme de pufoșenie. În următorii ani am crescut sănătoasă și frumoasă, asta până prin clasa a V-a când mi-am dat seama că sunt una dintre cele mai „solide” fetițe din clasă și de la bloc. Ieeei! Știți voi, pubertate, hormoni, menstruație – nimicuri de astea.

În generală eram genul de fată care se juca sau stătea la povești cu băieții, nicidecum cu fetele. Aveam oroare de fete, adică mă enervau că multe vorbeau pițigăiat și aveau figuri de găini nemâncate. În fine, asta până pe la mijlocul clasei a VII-a când viața mea s-a schimbat radical, iar asta a dus, de fapt, la schimbarea mea. De pe-atunci am început să devin empatică, să zâmbesc (aș zice mai mult, dar înainte nu zâmbeam deloc), să mă împrietenesc cu fetele, dar în același timp să îmi ajungă la inimă și toate comentariile răutăcioase ale celorlalți care ziceau că sunt grasă. Era… oarecum adevărat. Adică, aveam forme mai pronunțate decât celelalte colege de clasă, dar nu am fost obeză. Oricum, asta realizez acum, când m-am mai copt la minte, că atunci în orice oglindă vedeam dublu sau triplu decât arăta realitatea.

Atunci au început dietele mele. Le-am încercat aproape… pe toate. De la clasica supă de varză până la cea disociată. De la aia în care mănânci o săptămână numai mere, până la aia cu juma` de grepfruit dimineața, la amiază și seara. Asta, până când am ajuns în liceu și prin clasa a XII-a m-am depășit pe mine însămi și 7 zile am băut doar apă. Să nu credeți că am băut așa, pe săturate, doar cât să mă pot ține pe picioare, că aveam impresia că și aia îngrașă.

În felul ăsta am ținut-o până acum. Cu fluctuații majore ale greutății, cu mâncat de alimente pe care le uram și abia le ingurgitam, dar mă forțam pentru că știam că accelerează procesul de pierdere al grăsimii. Cu răbdat foame înainte de orice eveniment important din viața mea și a celor din apropierea inimii mele: nunta prietenei din copilărie, absolvire, botez. Și-așa m-am ales cu niște frumuseți de dureri de stomac și balonări care mi-au distrus Crăciunul și mai toate zilele de vacanță. Nu mai puteam să mănânc aproape nimic, că imediat după asta trebuia să mă așez pe pat și să arăt ca o femeie însărcinată în luna a șaptea. Sunt dintre acelea care pot să-și umfle tare burta și să pară gravide chiar dacă nu sunt.

Acela a fost momentul revelator. Am zis: „No, până aici. Ce truda, doar nu-și bate mâncarea asta joc de mine cum vrea ea.” Am decis ca de la începutul anului să îmi schimb stilul de viață, să mănânc mai sănătos, să fac mai mult sport și făcându-le pe astea două cum trebuie pierderea kilogramelor să vină ca o consecință favorabilă.

Mai întâi m-am apucat de alergat. Adică, de târât picioarele după mine și de respirat ca…, am vrut să fac din nou o comparație cu un animal, dar cred că s-ar simți jignit. Cum tot creșteam distanța atunci când alergam, mi-am dat seama că nu mă ajută cu nimic dacă cu o mână mănânc shaorma și cu un picior alerg. Plus că simțeam shaorma aia la alergat ca un bolovan în stomac. Nu mai era nicio fericire că am mâncat-o. Doar regret și remușcare.

Iar acum, răspunsul la marea întrebare pe care mi-au pus-o gagicile mai ales pe Instagram. Acolo am documentat foarte riguros toată nebunia cu schimbarea stilului de viață și #aventuraunuialergătorîncepător.

Cum am slăbit atât de mult?FotorCreated

  1. Nu am slăbit atââââât, atât de mult. Am slăbit și punct. Nu mă întrebați câte kg că habar nu am. Mi-am scris în agendă la începutul anului că vreau să am cu 15 kg în minus în 6 luni, dar nu m-am cântărit riguros, așa că nu știu. Totuși, după aproximările pe care le-am făcut sunt undeva între 7 și 10 kg pierdute. Faptul că nu am avut un cântar pe care să-l obosesc zilnic mi-a fost de un real ajutor. Pur și simplu, știam că fac asta ca să mă simt mai bine, să nu mă mai doară stomacul, să îmi fac și eu un pătrățel din cele 6 pe care le aveau alții pe abdomen și să îmi sclipească ochii când mă uit în oglindă.
  2. Am mâncat mai puțină carne. Asta am făcut-o mai degrabă din comoditate și datorită conjuncturilor. Colega mea de cameră e vegetariană și obișnuim să mâncăm împreună. Așa că, de dragul ei, am ales să gătesc fără carne. (Toate zilele în care mai trișam mă găseați la KFC.)
  3. Am băut multe smoothie-uri. Am încercat o grămadă de combinații și sunt fabuloase. Preferatul meu rămâne, totuși, cel verde. Eu îl fac cu spanac, kiwi, măr, lămâie și busuioc. Mi-au plăcut la nebunie și smoothie bolurile, dar asta mai ales pentru că puteam să devin creativă în privința decorării lor.IMG_20160206_100036
  4. M-am lăsat de ciocolată (o lună nu am mâncat deloc). A fost și este încă foarte greu, dar am făcut asta pentru că de la ciocolata neagră îmi explodează fața. Adică, mi se umple de coșuri și arăt ca o pungă de popcorn proaspăt scoasă din cuptorul cu microunde. Astfel, acceptând provocarea asta am câștigat de două ori: ten curat și abdomen plat. Apropo, eu nu cred în treaba cu ciocolata amăruie, cu un conținut ridicat de cacao, bla, bla, bla. Îmi place la gust, e ok, dar cred, totuși, că dacă vrei să te răsfeți cu adevărat mănânci una dulce, nu una amară doar de dragul aparențelor și a liniștirii conștiinței. Ne e destul de amară viața, de ce să o mai amărâm și noi?IMG_20160428_171843
  5. În luna în care nu am mâncat ciocolată tot aveam nevoie de ceva dulce, așa că am apelat la fructe, înghețată raw-vegană și migdale cu miere. Înghețata raw e undeva de deasupra pământului ăstuia, cremoasă și delicioasă. Migdalele cu miere au o istorie care a început în vara lui 2014. Pe atunci lucram și șeful meu (care sper că dacă va citi acest articol mă va iubi în continuare) avea la birou un sac de migdale și cutii pline de miere. În timpul liber se ocupa de apicultură așa că avea miere bio, de la mama ei de-acasă și mă înfruptam cât îmi poftea inimioara. Pentru că să stai 8 ore pe scaun și să butonezi un mouse și o tastatură nu e neapărat cea mai amuzantă activitate, mâncam zilnic migdale cu miere. Atunci m-am îndrăgostit de ele, iar acum îmi dau seama că au rămas la fel de bune și sunt o alternativă minunată la spurcata ciocolată care înnegrește viețile multora. Muhahaha!IMG_20160421_181619
  6. Am înlocuit laptele de vacă cu laptele de soia/cocos/migdale/alune. Am făcut asta pentru că nu sunt o iubitoare de lactate și de fiecare dată, orice produs pe bază de lapte trebuie să aibă cel mai mic conținut de grăsime. Asta nu pentru că țineam și țin la siluetă, ci pentru că mie îmi place brânza fără gust de brânză. Cu siguranță laptele de cocos e preferatul meu și îmi place să-l folosesc ca să fac budincă de chia cu banane. Păcat că bananele nu sunt cele mai bune prietene ale stomacului meu. IMG_20160411_124635
  7. Am mâncate semințe și nuci. Semințele le foloseam adeseori în smoothie-uri sau în mâncărurile pe care le făceam. Cel mai mult am folosit semințe chia, de in, de floarea soarelui, susan. La nuci tot palmaresul: nuci, nuci pecan, nuci caju, migdale și arahide. Astea erau gustările mele când mă plictiseam, când mă uitam la film, când eram tristă, când eram fericită. Adaug aici și fulgii de ovăz pe care îi foloseam ca să fac terci/oatmeal/porridge. IMG_20160321_120623
  8. Am mâncat legume. Trăiască salata și cu asta cred că am zis tot.IMG_20160130_145115
  9. Nu am mai băut nimic carbogazos. Am descoperit că sucurile carbogazoase sunt o cauză a durerilor de stomac, așa că obligat, forțat am renunțat la ele. Sunt 4 luni de când nu am mai băut deloc și chiar dacă mi se face poftă uneori, mă abțin doar pentru că îmi e teamă că o să am iar crize de stomac. În schimb, am băut apă. Multă apă și cel mai adesea cu lămâie. Am încercat să beau dimineața pe stomacul gol apă caldă cu lămâie, dar nu am putut să fiu consecventă, așa că m-am lăsat. Am băut și ceaiuri, în special ceai de soc, care m-a ajutat puțin să scap de retenția de apă, că na, eu chiar mă îngraș și numai de la apă; ceai de crușin sau silueta perfectă ca să… căutați și voi pe google ca să aflați. IMG_20160309_112114
  10. Am renunțat la pâine și produse de panificație. Am încercat să le înlocuiesc și să găsesc metode alternative pentru alimentele care se pot mânca doar cu pâine. Crackers, Finn Crisp și alte cele.IMG_20160403_154746
  11. Am alergat. Asta cred că a făcut mai mult decât toate înlocuirile mele de alimente și alte cele. Plus că, alergatul îmi dă o stare de bine, de relaxare, chiar dacă uneori mă plictisește grozav.

Nu am renunțat pentru totdeauna la alimentele de mai sus. Sunt încă într-un proces de acomodare și schimbare. Am avut o lună de zile în care chiar m-am ținut dumnezeiește de punctele enumerate, dar după aceea și chiar acum am suișuri și coborâșuri. Unele atât de mari, încât ar trebui să recunosc că în timp ce am scris articolul acesta am mâncat o pungă de chips-uri.

Lucrul pe care l-am făcut diferit față de toate celelalte diete ale mele a fost acela că am mâncat doar alimentele care îmi plăceau și care îmi dădeau o stare de bine. Nu m-am forțat cu grepfruit, măsline, supă de rădăcini fermecate și altele. Dacă îmi plăcea salata cu porumb și roșii mâncam doar de aia, nu încercam să îi mai adaug și altceva, doar pentru că știam că e sănătos. No, no, no! E foarte important să-ți placă ce mănânci, chiar dacă s-ar putea să nu-ți placă niciodată la fel de mult precum o porție de paste carbonara ori un burger.

Am făcut asta pentru mine și nu pentru ceilalți! Cea mai amuzantă etapă a fost aceea când m-am întâlnit cu oamenii care nu m-au mai văzut de mult. Înainte ziceau că sunt foarte frumoasă, că nu sunt grasă și că oricum sufletul contează, nu kilogramele pe care le am. Când m-au văzut, toți au fost impresionați și cea mai frecventă remarcă era aceasta: „Arăți foarte bine. Ce fain și bine ar fi să te poți menține așa!”. Mămăliga lor, măcar de nu m-ar fi lingușit cu clișeele alea că nu-s grasă, dar frumoasă tot sunt. Puteau să-mi zică simplu că sunt grasă și frumoasă. Aș fi înțeles… că sunt grasă!

Fotografii și mâncare: subsemnata

Share Button