Despre obișnuința de a-L căuta pe Isus

Publicat la December 29, 2016

where-are-you-searching-for-jesus-fbNe-am obișnuit să venim la biserică în speranța că îl vom găsi pe Isus aici. Iar acum, de sărbători, cu mult mai mult căutăm să ne întâlnim cu El, pentru că cercetarea din aceste seri poate să compenseze toate rugăciunile noastre care s-au oprit în tavan pe parcursul anului. Pe lângă faptul că avem în inima noastră această dorință o exprimăm și verbal, astfel că spunem cam așa: Doamne, te rugăm să vii în mijlocul nostru. Să simțim că Tu ești prezent printre noi. N-aș vrea să vă dezamăgesc, dar această rugăciune nu e dintre acelea care îl determină pe Isus să schimbe ceva printre noi. El are detector de fățărnicie și de „lasă că pe final de an, îmi spăl toate păcatele”. Dumnezeu nu apreciază o astfel de atitudine. O persoană care este în căutarea liniștirii conștiinței pe ultima sută de metri.

Ce vreau să subliniez e faptul că Isus nu vine între noi. Isus este prezent aici, în biserică, doar dacă noi l-am adus. Dacă vrem să-L găsim pe El în vreun loc trebuie să ne asigurăm că nu plecăm de acasă fără El. Creștini practicanți fiind, avem în spate câțiva ani care stau ca mărturie a prezenței lui Dumnezeu în viețile noastre. Dacă și la această maturitate spirituală noi încă așteptăm să ne întâlnim cu Domnul pentru că facem efortul de a veni la biserică, s-ar putea ca într-o formă sau alta să nu fi abordat corect relația noastră cu divinitatea. Isus nu se găsește într-un loc propriu-zis, fizic, într-o formă de închinare sau într-o slujire. Isus stă în inima fiecăruia dintre noi, dacă ne-am făcut timp să îi oferim destul spațiu. Stă în inima celui care se închină și slujește autentic.

Probabil v-ați întrebat de multe ori de ce oamenii vin buluc la biserică în pragul sărbătorilor iar apoi taie orice legătură cu aceasta? De ce încep să curgă faptele bune de Crăciun, iar restul anului auzim doar de nenorociri, furturi, familii destrămate și accidente. Aș vrea să fim conștienți că o parte din vină o avem și noi. Pentru că am devenit superficiali și ne gândim mai mult la noi înșine. La cum să-L prindem pe Isus când venim la biserică. Mai ales acum, de sărbători, când dacă trăim sentimentul unei revelații, ni se pare că putem compensa toată lipsa noastră de interes de pe parcursul anului. Iar acum, tocmai acum ar trebui să fie mai puțin despre noi și mai mult despre alții. Despre cum să-l facem cadou pe Isus celor din jurul nostru. Chiar și fraților cu care ne vedem în fiecare duminică la biserică. Niciodată nu vom aveam îndeajuns Isus în inima noastră. Să realizăm că Isus este lumina Lumii, iar dacă noi îl aducem la biserică sau în locurile în care mergem, oricât de puțin am lumina și oricât de mică ar fi lumina inimii noastre, e imposibil să nu dea la o parte întunericul persoanei care s-a așezat lângă noi. În versetul care spune că dacă doi sau trei sau adunat în numele meu Eu voi fi acolo, tocmai la acest lucru se referă. Dacă doi sau trei îl aduc pe Isus, aduc lumina Lui, e imposibil ca acel loc să rămână la fel, în întuneric.

Să ne legăm strâns de Hristos, astfel încât oriunde am merge să fim siguri că nu mergem fără El. Și atunci când vom veni în următoarele zile la biserică să vedem cum oamenii care până acum nu L-au cunoscut pe Isus, se întorc la El și-și doresc să aibă o relație personală cu El. De ce? Pentru că într-o lume a vitezei noi ne-am făcut timp să ne legăm de Isus și iată că  datorită luminii noastre se leagă și alții, până ce trupul Lui Hristos va fi complet. Cu cât ne legăm mai mulți și mai strâns de El, cu atât grăbim venirea Lui. Amin!

 

Share Button