Copilăria, inima tuturor vârstelor – Articolul lunii

Publicat la June 4, 2014

db850871fa4be2d2039d8319fa1ba1c6Mă încăpăţânez să rămân copil în esenţă. Nu-mi spune că niciodată n-ai chef de-o porţie zdravănă de copilărie. Adică, să te duci ca un prichindel în parc şi să dai iama printre balansoare, tobogane şi leagăne. Nu te preface că nu ţi-e poftă de acadele şi vată pe băţ. Nu-mi trânti mie replica „Nu mă trata ca pe un copil!”. Recunoaşte!

Încă îţi place să te fâţâi în faţa oglinzii cu rochia de mireasă a mamei tale, deşi eşti adolescentă. Nu îmi spune că te plictisesc duminicile în care bunicii te „îndoapă” cu de toate. Nu-mi spune că nu ţi se face dor de poveştile cu prinţese şi zmei. Ce simţi când un copil te ia de mână? Uită-te în ochişorii lui. Eşti chiar tu, copilul zburdalnic de altă dată. Îţi aduci aminte de rănile şi vânătăile de după expediţiile cu bicicleta? Îţi aminteşti de „Maaaaaaamiiiii, încă 10 minuteeeee!”? Ştii cum stricai jucăriile surorii tale? Nu ţi se face dor de serbările de iarnă în care trebuia să reciţi poeziile îndelung repetate acasă?

Unde ai ascuns copilăria, copil împrietenit cu tehnologia şi deprins cu totul de-a gata? Omule, pune mâna în dreptul inimii. Eşti un copil, fie că recunoşti, fie că nu. Dezbracă-ţi seriozitatea şi monotonia. Vezi ce rămâne; rămâne un puşti care culege melcii de după ploaie şi arată cu degetul înspre curcubeu. Asta eşti, cititorule: copilul de ieri, bine păstrat dedesubt. Poate, prea bine păstrat.

Scris de Alexandra Deac

Fotografie: www.pinterest.com

Share Button