Ce iese când mă opresc în bucătărie

Publicat la June 25, 2016

Bună dimineațaaaa!

Sunt Ramy și mă străduiesc chinuiesc să scap de pufoșenie! E un drum greu, lung, anevoios, mocirlos, infinit și orice alte adjective care pot să arate cel mai mare grad de lamentare când vine vorba de a face o schimbare majoră în viață. Apropo, mă lamentez așa doar când vine vorba de mâncare și de a face mișcare, pentru că alte schimbări le fac spontan, strâng inima-ntre dinți și înainte cu mult curaj. Cred că asta e și din cauza faptului că a renunța la mâncare – a slăbi – e un proces tardiv, care mănâncă și timpul și nervii, iar a-ți face o condiție fizică datorită căreia să nu mai arăți ca o spălătoare înseamnă durere; pe când alte schimbări se pot face pac-pac.

De la începutul anului încerc să-mi schimb stilul de viață, să-l îmbunătățesc și să plâng cu lacrimi de regret (a se citi nostalgie) pentru toate bunătățile la care am renunțat până acum. Plânsul face bine, mai ales că eu rețin foarte multă apă și în felul ăsta mai scap de ea. Nu pot spune că mi-am schimbat radical alimentația, pentru că am încetat să cred în basme de-astea cu Feți-Frumoși și prințeșe fără colăcei, care dacă mănâncă numai verdețuri se fac și ele verzi – în interior. Eh, nu că ar fi un mit, dar cum zicea o mătușă de-a mea după ce a fost diagnosticată cu diabet „o singură fericire am în viață – mâncarea – iar acum și pe aia mi-au luat-o”. Nu știu vouă, dar mie îmi place să fiu fericită, așa că dacă azi am poftă de ciocolată voi mânca una întreagă, nu doar un pătrățel cum recomandă „specialiștii”. Asta pentru că mi se pare bătaie de joc să îți placă ceva și să-ți tragi de la gură crezând că o să fie mai bine, mai ușor, mai de efect dacă iei doar o pătrățică. Eu merg pe principiul, mănânc totul azi și mâine admir ambalajul (doar al ciocolatei, că refuz să mă mai înfometez).

Dragoste de bucătărie și de fotografie aș zice că am de când mă știu, pentru că acum așa simt. Pe prima am descoperit-o în copilărie, când am petrecut o vacanță la mătușa, la țară și într-o zi mi-a pus în față un lighean imens, plin cu făină și mi-a arătat cum să frământ. Am „boxat” cum se cuvine aluatul ăla! Pe a doua cred că o aveam undeva în sufletul meu, dar a început să se dezvolte abia după ce am intrat la facultate și  am adunat bănuț cu bănuț ca să pun de-un DSLR rezonabil. De atunci a început aventura, iar astăzi vă iau într-un tur al bucătăriei mele. Vă duc, de data asta, să servim micul dejun. Am ales câteva dintre cele mai simple și mai rapide rețete, cu precădere dintre cele pe care le puteți face fără ajutorul argazului, pentru că dacă nu sunteți persoane matinale ca și mine, veți alege să mai dormiți 10 minute, decât să gătiți ceva. O să vedeți că doar prima e sărată, iar restul dulci. Prefer să-mi încep dimineața cu ceva care să-mi gâdile papilele gustative, ca și cum m-aș răsfăța, iar așa pe parcursul zilei nu mă mai tentează altceva, pentru că îmi aduc aminte că am avut deja parte de tura de fericire într-un borcan/pahar/găleată și ce-o mai fi.

Avocado cu ouă posateIMG_8450

Ingrediente:

½ avocado
½ lămâie
2 ouă
3 linguri oțet
2 chifle cu semințe
sare, piper

Instrucțiuni:

  1. Fructul de avocado se curăță de coajă, se pasează cu o furculiță (alegeți un avocado bine copt, pentru că altfel veți întâmpina greutăți). Se adaugă zeama de lămâie și se asezonează cu sare și piper după gust.
  2. Pentru ouă puneți un litru de apă la fiert și adăugați oțetul.
  3. După ce apa începe să fiarbă, focul se reduce și se așteaptă până dispar toate bulele de fierbere.
  4. Ouăle se sparg pe rând într-o cană, apoi se toarnă încet în apa ferbinte.
  5. Se lasă pe foc aproximativ 4 minute pentru ca gălbenușul să rămână moale.

IMG_8460

Rețeta de mai sus e fabuloasă, asta dacă te împaci bine cu fructul de avocado și cu ouăle. Eu mă împac bine cu amândouă, doar că ouă nu consum foarte des și când o fac e în combinația – omletă (în partea mea de Ardeal îi zice – papă) cu mămăligă. Fructul de avocado l-am descoperit acum mulți ani când o băbuță la care lucram în Austria ne-a spus că se mănâncă pe pâine și a pus pe masă un bol cu o pastă verde. De atunci și până acum nu am mai mâncat un avocado atât de delicios preparat.

De data aceasta eu am folosit ouă de curcă, pentru că weekend-ul trecut am fost la țară și am acceptat tot ce mi s-a oferit, de la ouăle proaspete, până la căpșunele pe care le-am cules singură (o să le vedeți mai jos) și porumbul pentru popcorn. Revenind la ouă, trebuie să spun că gătite în felul ăsta, nu mai ai mustrări de conștiință și chiar seamănă la gust cu cele prăjite în ulei, doar că albușul nu e deloc crocant (no – ardelenesc). În schimb, gălbenușul e moooooaale și curge. Mnom, mnom! Chiflele cu semințe le-am luat din Kaufland, dar cred că le găsiți la toate supermarketurile, de la Lidl până la Mega Image. Optez pentru ele în detrimentul celor simple și făcute din făină albă, asta așa ca să mă consolez că atunci când mănânc pâine, măcar are culoarea tenului meu și nu o să se vadă prea tare dacă se lipește undeva.

IMG_8463

Milkshake de căpșune și banană

IMG_8473

Ingrediente:

200 gr. căpșune
1 banană
100 ml. lapte
miere/gheață (opțional)

Instrucțiuni:

  1. Căpșunele se taie bucățele (dacă sunt foarte mari) și banana rondele.
  2. Fructele se pun în blender, se adaugă laptele și se mixează pentru 1 minut.
  3. Se poate adaugă miere, dar recomand să faceți asta doar dacă ați folosit o banană care încă nu era prea coaptă.
  4. Dacă vreți ceva și mai răcoritor, puneți câteva cuburi de gheață.IMG_8481

Am început să mănânc căpșune de prin martie-aprilie, pentru că la Lidl găseam mai mereu și pentru decorarea deserturilor erau fabuloase. Am făcut o scurtă pauză imediat ce au apărut cireșele, iar apoi m-am trezit că tânjesc după ele. Merg în piață, nimic. Tarabe cu de toate, numai cu căpșune nu. În supermarketuri la fel, așa că mi-am pus pofta în cui, m-am apostrofat puțin că mă trezesc mereu prea târziu și mi-am zis că există viață și după (a se citi – fără) căpșuni. Eh, și ce viață a fost aia…?! Totul s-a schimbat când am mers în vizită la mătușă care m-a învățat să frământ și în timp ce plivea niște straturi mai schimba una-două vorbe cu mine. Stând eu așa, cu mâinile în sân, se uită la mine și mă întreabă „Nu vrei să-ți strângi niște căpșune?”. Aveți căpșune, aveți? Vreau, cum să nu, am zis eu cu disperare și bucurie. Uite-așa am înșfăcat găleata, m-am dus în capătul grădinii, am luat rând cu rând și am cules o vidăruță (găletuță) de căpșune roșii. Vai, și câte n-au mai ajuns în stomac, că dacă gura cere trebuie să-i dai.IMG_8488

Budincă de chia cu piure de nectarină

IMG_8496

Ingrediente:

200 ml lapte vegetal (soia/cocos/migdale)
2 linguri semințe chia
1 nectarină

Instrucțiuni:

  1. Se pune laptele într-un bol și se amestecă cu semințele de chia. Se lasă la înmuiat peste noapte, iar dacă sunteți pe fugă după 5 minute pot să fie consumate, doar că nu o să fie la fel de pufoase (a se înțelege umflate).
  2. Nectarina se taie în patru și se pune la congelator. Nu trebuie să fie foarte înghețată, ci doar atât cât piureul să nu devină lichid.
  3. Nectarina semi-înghețată se mixează cu blenderul până se transformă într-o pastă cremoasă. IMG_8510

Am descoperit de curând laptele vegetal. Adică, știam că există, dar rămâneam la cel de vacă, cu 1,5% grăsime. Acel lapte care nu prea are gust de lapte. Dacă ai citit și celelalte articole ale mele ai aflat că-mi plac toate lactatele care nu au gust de lactate. În rețeta de mai sus eu am folosit Hazelnut milk, dar nu pot spune că m-a dat peste cap astfel încât să-mi doresc să-l cumpăr mai des. Preferatul meu rămâne cel de cocos și e urmat imediat de laptele de soia. Vă propun să încercați mai multe arome și să vedeți care vă place mai mult, iar apoi să vă țineți de el. Cât despre nectarina pe care am folosit-o a fost doar o alegere random, pentru că asta aveam în casă. Sunt o mulțime de alte combinații pe care le puteți face, trebuie doar să fiți curajoși și să vă lăsați creativitatea să se joace în bucătărie. O altă combinație care-mi place e cea cu banană. Adăugați o banană pasată cu furculița peste budinca de chia. O să fie delicioasă și n-o să mai aveți nevoie de miere, iar zahăr nu cumva să puneți în bunătatea asta, că ne îndopăm cu destulă înghețată acum că tot a venit vara.IMG_8520

Iaurt într-un pahar

IMG_8533

Ingrediente:

1 iaurt grecesc/dietetic
2 linguri fulgi de orez natur
căpșune (câte vă poftește inimioara)
2 lingurițe miere
topping de ciocolată (opțional)

Instrucțiuni:

  1. Peste căpșune se pune mierea (doar dacă sunt prea acre) și se pasează cu o furculiță.
  2. Într-un pahar puneți jumătate din iaurt.
  3. Peste iaurt turnați jumătate din căpșune.
  4. Adăugați un strat de fulgi de orez natur.
  5. Puneți din nou iaurt.
  6. Adăugați sosul de căpșune rămas.IMG_8527

Gustarea asta se mănânc la fel de repede precum se face. Combinația dintre iaurtul acrișor și căpșunele dulci e de-men-ția-lă. Aș mânca o treabă de asta în fiecare zi și aș aranja-o în 10 mii de moduri. Vorbind mai sus de lactate, cred că iaurtul e singurul pe care îl pot mânca cu 2% grăsime. De data aceasta am folosit ceva de la Olympus, am amestecat unul dietetic cu unul un pic mai gras, maxim 2%.  Fulgii de orez natur i-am găsit în Kaufland și i-am luat pentru că mi-a plăcut forma lor, că gust nu au deloc. Nici nu trebuie, pentru că în combinația de mai sus ei pot să fie – forma, iar căpșunele și iaurtul – esența. Topping-ul de ciocolată nu l-am folosit în pahar, ci doar pe pahar. Am încercat să fac ceva artistic, dar nu mă trezisem prea artistă în dimineața respectivă.IMG_8529

Green smoothie bowlIMG_8542

Ingrediente:

1 măr
1 banană coaptă
1 lămâie
2 kiwi
3-4 frunze de spanac
busuioc

Instrucțiuni:

  1. Toate fructele se taie bucățele și se pun într-un blender.
  2. Dacă smoothie-ul e prea acru, mai puteți adăuga câteva lingurițe de miere.IMG_8555

Imediat după aventura slăbitului, mai degrabă – în timpul ei, m-am legat tare de smoothie-uri; erau sunt mic-dejun, prânz, cină, gustare, desert. Au puterea asta de a fi volatile și e incredibil câte poți face cu ele. Am testat o grămadă de arome și combinații, dar de câteva luni mereu spun că smoothie-ul verde e preferatul meu. Și când zic preferat e despre faptul că mi l-aș face pe ăsta, decât să încerc altul nou. Colega mea de apartament a fost prima care mi-a făcut un smoothie de genul ăsta, iar în momentul în care a adăugat în el și busuioc a fost dragoste la… toate vederile. De data asta nu am apucat să merg la supermarket să cumpăr un ghiveci cu busuioc și am luat din piață un pic uscat. Între timp am făcut un update și pe masa din bucătorie tronează verde, aromat, plin de viață un ghiveci negru cu busuioc verde. Așa că, mergeți și voi să vă aprovizionați. Îl găsiți la Kaufland unde costă 5.5 leuți, dar am văzut că este și la Lidl. Pentru decor am folosit semințe chia, caju, alune de pădure, merișoare și fulgi de ovăz. Yaaam, yaaam!

IMG_8618

Terci de ovăz cu banană și alune

IMG_8599

Ingrediente:

200 ml. lapte vegetal/vacă
2-3 linguri fulgi de ovăz
1 banană
2 lingurițe miere
alune de pădure

Instrucțiuni:

  1. Laptele se pune la fiert împreună cu fulgii de ovăz.
  2.  Când începe să fiarbă amestecați în continuu până se îngroașă. Dacă vreți să aibă o consistență mai lichidă, puteți să mai adăugați lapte pe parcurs.
  3. Înainte cu 1 minut de a lua oala de pe foc, adăugați 5-6 rondele din banană, o linguriță de miere și câteva alune. IMG_8609

Terciul de ovăz (porridge/oatmeal) e vechi de când lumea. Englezii îl mănâncă ca pe pâine. E o alternativă foarte bună la orice altă chestie, fiindcă e gata în 5 minute și poți să îl combini cu orice. Îl poți face sărat sau dulce. Am încercat și aici multe combinații, dar cea mai inedită a fost cu ceapă caramelizată și curry. Pentru că am spus la început că-mi place micul-dejun dulce, v-am lăsat rețeta asta, dar dacă sunt cereri fac și pentru cei care nu se împacă prea bine cu dulcele, pentru că sunt ei deja destul de dulci. De data asta am folosit fulgi de ovăz întregi, dar pentru o textură mai cremoasă vă recomand să folosiți fulgi gata mărunțiți. Îi găsiți în toate supermarketurile, magazinele naturiste sau pe driedfruits.ro unde e lumea fulgilor de ovăz și a fructelor confiate. Pentru că am folosit Hazelnut milk am adăugat alunele de pădure atât în compoziție cât și deasupra, pentru decor. E delicios și la fel ca toate celelalte rețete pe care le-ați văzut mai sus, poate să fie atât mic-dejun, prânz sau cină. Depinde de starea în care sunteți și de ce pofte ne-bu-ne are stomacul, dar mai mult mintea voastră. IMG_8611

Acesta este primul meu articol despre mâncare, cu mine prin oale și castroane, cu aparatul agățat de gât și cu lingura de lemn într-o mână. Am lucrat o săptămână la acest articol, pentru că eu dacă gătesc ceva trebuie nea-păăăă-rat să și mănânc, așa că nu le puteam face pe toate într-o singură zi. Sufăr de pofffff-te! Dacă ai ajuns până aici, trebuie să te aplaud și să beau un smoothie în cinstea ta. Te rog, te rog din inima mea de bătător de oale, să lași un feedback (pozitiv și, sau constructiv, pentru că eu nu cred în cel negativ), ca să îmi fie un pic gâdilat orgoliul din bucătărie și ca să pot face îmbunătățiri. Poftă bună… la mâncat sau la privit!

Share Button