De suflet


În căutarea luminii

Posted on January 23, 2016

În urmă cu câteva nopți s-a luat dintr-odată curentul. Probabil nu mi-aș fi dat seama de asta, dacă m-aș fi pus și eu la somn ca toți oamenii normali. Așa că, în momentul în care am identificat problema, am scris pe facebook într-o goană nebună după ajutor. Nu glumesc când spun nebună, pentru că mai aveam 15% baterie la telefon, iar cu datele mobile pornite aceasta moare destul de repede. Slavă abonamentului cu internet ...

Citește tot!


Cum mă rog pentru EL

Posted on January 19, 2016

Am început să mă rog pentru viitorul meu soț, nu că înainte nu aș fi făcut-o, dar acum e o treabă care ține de consecvență, maturitate și mai presus de toate acestea, libertate emoțională. Ar trebuie să nu fim ipocriți și să recunoaștem că e destul de dificil să te rogi pentru un necunoscut când inima ta e atât de plină de sentimente pentru un om pe care deja îl cunoști aproape ca pe propria-ți palmă, dar care ...

Citește tot!


De ce mă rog pentru viitorul meu soț

Posted on January 17, 2016

Încă de când era mama mică, bunica a sfătuit-o să se roage pentru viitorul ei soț. De fapt, le-a dat acest sfat tuturor fiicelor ei, care nu erau puține, în total vreo cinci. Îmi povestea la un moment dat mama că una dintre mătuși îi spunea bunicii că n-are rost să se roage, pentru că Dumnezeu nu se complică cu chilipiruri de astea cum ar fi dragostea, căsnicia și măritatul. S-a căsătorit cu un om care părea foarte ...

Citește tot!


Așteptăm greșit omul potrivit

Posted on January 12, 2016

Suntem robi ai așteptării. În fiecare zi așteptăm după ceva, fie că e vorba de soare, un răspuns de la un angajator sau un mesaj din partea omului la care ținem. Toată viața noastră este înconjurată, fie că ne place sau nu, de așteptare. Așa merg lucrurile în lumea asta și avem de așteptat. Totuși, una dintre cele mai grele așteptări e aceea a omului pe care îl iubești sau pe care îl vei iubi. În relațiile la ...

Citește tot!


Pe linie – ONLINED

Posted on December 7, 2015

Se ia o Ramy, se aruncă de una singură într-un Bucureşti imens şi se lasă acolo la copt. Coace ea cât coace, dar la un moment dat dă pe dinafară. Atunci îi ajunge la urechi vestea bună a unei adunări la care se vorbeşte despre ceva care ştie că îi place, dar despre care nu are prea multe cunoştinţe teoretice. Împinsă de la spate de colega de cameră, completează un formular (la mişto, aşa cum face de obicei) şi-i dă ...

Citește tot!


Când povestea se termină, dar iubirea nu…

Posted on December 3, 2015

Ne-am găsit după câţiva ani în care n-am mai ştiut nimic unul de altul. Poate mai auzeam câte o veste neaşteptată sau ne întâlneam din greşeală pe stradă. De regulă, taversam pe cealaltă parte a drumului sau întorceam capul de parcă nu ne-am fi văzut. N-am simţit prea mult nevoia să dezgropăm ceea ce ne-am chinuit destulă vreme ca să acoperim. Acum, când ne-am întâlnit prin nişte împrejurări care nu au ţinut ...

Citește tot!


Învăţ să spun NU…

Posted on November 12, 2015

M-am legat în viaţă de multe lucruri. Uneori uşor, alteori mai greu. Cert e că atunci când am simţit că ceva e aproape de sufletul meu, nu am mai ştiut cum să-l dezlipesc de acolo. Chiar dacă aş fi reuşit, mi-ar fi rămas mereu o urmă; ca atunci când îţi lipeşti un plasture peste rană şi după ce-l dai jos îţi rămâne nişte lipici ca şi contur. Şi acel contur, oricât ai încerca să-l speli şi să-l dai jos, nu prea ...

Citește tot!


Roboţi conduşi de prea multă raţiune şi prea puţină inimă

Posted on October 23, 2015

Ne-am obişnuit să alergăm după lucrurile pe care ni le dorim. Să punem totul la îndoială şi să nu mai avem curajul nebun de a crede că ceea ce simţim acum, vom putea simţi şi la sfârşitul vieţii. Ne hrănim sufletul cu frici care nu fac altceva decât să alimenteze pesimismul din nou. Ne-am luat la braţ cu răul şi ne plimbăm de parcă am fi cei mai buni prieteni. Oare când ne-am transformat în nişte roboţi conduşi de ...

Citește tot!


Jurnal de Bucureşti

Posted on October 21, 2015

Sunt în Bucureşti de ceva vreme... Încă de la început am simţit că nu mă încadrez şi că nu fac parte din peisaj. Oricât de mult aş fi încercat să mă identific cu ceea ce vedeam în jur, nu am putut-o face. Oameni trişti, absorbiţi de ei înşişi, care nu reacţionează dacă le zâmbeşti, ci doar dacă îi scoţi din confortul propriu într-un mod negativ. Poate îi calci din greşeală pe picior sau nu le acorzi prioritate ...

Citește tot!


De ce-am plecat…

Posted on October 17, 2015

Am fugit în speranţa că sentimentele nu mă vor urma şi că atunci când voi fi departe, voi simţi puţin şi vag. Credeam că distanţa mă va îndepărta nu numai pe mine, ci-mi va smulge şi inima. Puternic şi fără milă. Măcar aşa aş fi ştiut că mă va durea o vreme şi apoi aş fi învăţat să-mi construiesc un nou acasă. Fuga nu a fost poate cea mai bună soluţie. A amplificat tot ceea ce simt, m-a pus la colţ şi m-a ...

Citește tot!