Când nu mai poți să simți…

Publicat la March 28, 2016

8da6a2722b85cb6831e0260e8049846fCu cât crești, cu atât simți totul prea puternic, ori nu mai simți deloc. E mai bine să fii acolo unde simți cu intensitate totul, unde o inimă frântă e un capăt de lume și unde emoția survine neașteptat în aproape orice situație. E mai benefic să simți durere și bucurie la același nivel, să fii la fel de trist pe cât ești de vesel și la fel de exploziv să împrăștii bucurie precum împrăștii nervi și altele. Da, e în regulă să-ți vină să spargi totul în casă și chiar să o faci, să spui lucrurile verde în față, fără niciun filtru, fără bariere și fără teama că feedback-ul negativ o să usture când ajunge la destinație. Poate pare crud uneori, pentru că uiți să te gândești la reacția pe care o va avea celălalt și la felul în care s-ar putea să interpreteze lucrurile. Totuși, crede-mă, e mai bine decât să nu ai curaj, chef sau pur și simplu să nu-ți pese de soarta celuilalt, iar astfel să nu îi spui niciodată unde ar putea să se îmbunătățească și să crească.

Să-ți fie sentimele amorțite e o pedeapsă mai cruntă chiar și decât durerea. Când ești amorțit, îți e greu să-ți dai seama dacă trăiești sau nu, dacă încă mai faci ceva cu viața ta sau pur și simplu o tărăgănezi de pe o zi pe alta. Când te doare ceva fizic, spiritual, mental sau emoțional simți puternic și naște în tine măcar o fărâmă de ceva. Naște poate niște lacrimi, lacrimi care-ți confirmă că ești viu și că încă ai percepție asupra a ceea ce ți se întâmplă. Oh, cât de ciudat e să zic asta, dar e bine să te doară. Durerea naște în tine valoare, pentru că lucrurile prețioase cresc doar suferind, așa cum și aurul e aur cu adevărat doar dacă trece testul focului. Când nu mai simți, lacrimile îți stau agățate în piept și se dau pe leagănul care se ține de mărul lui Adam. Nici cum nu-ți fac drumuri pe cei doi obraji. Ai vrea să le scoți cu forța și să le poruncești să iasă la lumină, pentru că dacă măcar un pic vei plânge, poate atunci vei începe să simți din nou.

Să experimentezi nesimțirea la fel de puteric ca orice altă emoție e o cruzime, pentru că știi că e o emoție care nu dispare dacă nu e întreținută. Nesimțirea rămâne acolo fără să faci prea mari eforturi, pe când iubirea și bucuria trebuie întreținute și hrănite zilnic.

Așa că, dacă astăzi simți durere, bucurie sau orice altă emoție puternică pe care o condamni, fii mulțumitor. Alții nu mai pot să simtă nimic, iar asta îi face incapabili să ofere și să primească ceva. Gândește-te doar unde se ajunge când nu mai ai nimic de dat; la o singurătate cruntă pe care, totuși, nu poți s-o înfrunți cu lacrimile, ci doar cu leagănul care ți se flutură prin piept, o mare de nesimțire…

Fotografie: www.pinterest.com

 

 

Share Button