Webstock – obicei de septembrie

Posted on September 26, 2017

Unde se duce timpul când se duce? Oare se ascunde și el ca șosetele năzdrăvane în cuva mașinii de spălat și se mai lasă găsit abia după ce se simte îndeajuns de curat? Totuși, timpul mereu vine, mereu se duce. Așa, cumva, pe nesimțite. Doar că, uneori, ne trezim mereu în aceeași lună, doar că într-un an diferit. Iată-mă, exact după un an, într-o situație asemănătoare, dar care de fapt poartă doar urme ale aceluiași ...

Citește tot!


„Povara” de a fi cine sunt

Posted on August 12, 2017

Mi-ar fi plăcut să poți înțelege că deși par că mă zgudui la fiecare furtună, sunt un copac cu rădăcini adânci. Mi-ar fi plăcut să mă vezi. Să mă asculți ca să mă înțelegi, nu ca să-mi dai o replică. Și știi de ce? Pentru că nu sunt omul care își împarte inima cu mulți. Cel puțin nu la modul vulnerabil și foarte direct. Iar cu tine, cu tine nu am vrut să o iau pe ocolite. Am știut că drumul drept, care ...

Citește tot!


Scrisoare către oricine

Posted on June 28, 2017

Drag oricine, Viața ne oferă lupte mai grele și mai ușoare, dar ceea ce e relevant e felul în care le depășim. Nimeni, nimeni nu are dreptul să minimizeze suferința cuiva, doar pentru că nu i se pare îndejuns de mare ca să fie luată în calcul. Știu că suferi. Știu că te doare. Că lacrimile curg șiroaie. Sau că uneori ai vrea să plângi, dar izvorul din tine a secat. Știu că te simți singur. Chiar și printre oameni. ...

Citește tot!


Despre obișnuința de a-L căuta pe Isus

Posted on December 29, 2016

Ne-am obișnuit să venim la biserică în speranța că îl vom găsi pe Isus aici. Iar acum, de sărbători, cu mult mai mult căutăm să ne întâlnim cu El, pentru că cercetarea din aceste seri poate să compenseze toate rugăciunile noastre care s-au oprit în tavan pe parcursul anului. Pe lângă faptul că avem în inima noastră această dorință o exprimăm și verbal, astfel că spunem cam așa: Doamne, te rugăm să vii în ...

Citește tot!


O zi de naștere cât o revelație

Posted on November 28, 2016

Într-o seară, împreună cu prietena mea Angi, ne-am construit propriile planete. Era un joc pentru copii inspirat din cartea Micul Prinț, una dintre preferatele mele. Pe planeta respectivă puteai să ai doar 2 baobabi (un fel de copaci), iar în cazul în care aveai mai mulți pierdeai puncte. De ce încep cu asta? Pentru că am relizat că e un moment al vieții mele în care planeta îmi e suprapopulată de baobabi care mănâncă ...

Citește tot!


Impactul nesfârșit al primului burger

Posted on November 15, 2016

Servus! - după multă vreme în care nu ne-am mai citit. Vreme în care am oscilat între a fi pufoasă, motivată, cu verdețurile într-o mână și cu ciocolata în cealaltă, cu blugii care voiau să se umple din nou și cu colăceii care nu erau cozonacii din cuptor, ci din categoria celor care ți se așază perfect pe șolduri. Așa de perfect că nu s-ar mai duce de-acolo. Bată-i ghinionul, că noroc eu nu prea am. No, în acest ...

Citește tot!


Webstock – despre visuri de blogger

Posted on September 29, 2016

În urmă cu un an îmi pregăteam bagajele, mai mult pe cele emoționale și mentale, pentru admiterea grea de la master. Ah, și mi le-am dus pe toate, împachetate frumos, până la o margine a țării, tocmai în capitală. Și m-am bucurat, așa, cu un purice din inima mea, că am trecut cu brio peste examinare, că am intrat la buget, că am luat bursă. Deși nu cunoșteam prea mulți oameni acolo în acel moment, câțiva dintre cei ...

Citește tot!


Ce iese când mă opresc în bucătărie

Posted on June 25, 2016

Bună dimineațaaaa! Sunt Ramy și mă străduiesc chinuiesc să scap de pufoșenie! E un drum greu, lung, anevoios, mocirlos, infinit și orice alte adjective care pot să arate cel mai mare grad de lamentare când vine vorba de a face o schimbare majoră în viață. Apropo, mă lamentez așa doar când vine vorba de mâncare și de a face mișcare, pentru că alte schimbări le fac spontan, strâng inima-ntre dinți și înainte cu mult ...

Citește tot!


Pufoșenia și luptele ei

Posted on May 26, 2016

M-am născut grasă. Am fost cel mai mare și dolofan copil al mamei mele, iar la naștere am cântărit 4 kilograme de pufoșenie. În următorii ani am crescut sănătoasă și frumoasă, asta până prin clasa a V-a când mi-am dat seama că sunt una dintre cele mai „solide” fetițe din clasă și de la bloc. Ieeei! Știți voi, pubertate, hormoni, menstruație – nimicuri de astea. În generală eram genul de fată care se juca sau ...

Citește tot!


Suntem la fel, dar nu deodată

Posted on May 24, 2016

În lume sunt curajoși, fricoși, constructori, demolatori, zugravi, tâmplari, grădinari, cerșetori sau singuratici. În lume suntem de toate felurile, dar arareori suntem la fel. De fapt, se întâmplă să fim la fel, doar că nu deodată. Ceasul inimii noastre se programează diferit și începe să ticăie adeseori cu doar o secundă mai târziu decât ceasul celui de lângă noi. Și așa se frâng visuri. De la o inimă care a început ...

Citește tot!